Halloween – ce (poate) nu știți despre sărbătoarea tot mai populară și în România

Halloween – ce (poate) nu știți despre sărbătoarea populară și în România

Ne place sau nu, Halloween a devenit o sărbătoare foarte populară și în țara noastră, în ciuda faptului că nu se regăsește printre tradițiile românilor și a faptului că este respinsă de unii pentru caracterul ei păgân, chiar anticreștin.

Halloween este una dintre cele mai vechi sărbători încă păstrate, în formă camuflată, profanã, şi în ziua de azi, ca de altfel şi Crãciunul, poate singurul care o întrece în popularitate şi promovarea kitsch-ului ca substitut religios. Milioane de oameni celebrează Halloweenul cu costume, trick-or-treat sau petreceri tematice, fără să aibă cunoştinţe despre originile şi istoria acestui rit asociat cu apariţii fantomatice, mistere, şi superstiţii de tot soiul, așezate sub semnul groazei, al înfricoșării atent căutate.

Originea denumirii

Numele de „Halloween” și multe dintre tradițiile actuale provin din perioada veche engleză. Termenul Halloween reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea de dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea era scrisă și „Hallowe’en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul.
Astfel, Halloween (o abreviere pentru „All Hallows’ Evening” – Seara Tuturor Sfinţilor) este o sărbătoare de origine celtică, preluată de multe popoare din lumea occidentală şi nu numai. Halloweenul se celebrează în noaptea de 31 octombrie, precedând sărbătoarea creştină Ziua tuturor sfinţilor de pe 1 noiembrie şi cea a morţilor, din 2 noiembrie.
Fiind una dintre cele mai vechi sărbători din lume, Halloweenul este sărbătorit în foarte multe ţări, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii, cele mai cunoscute fiind Irlanda, SUA, Canada, Puerto Rico şi Regatul Unit, iar ocazional în unele părţi ale Australiei şi Noua Zeelandă.

Devenită tot mai comercială, sărbătoarea este considerată în zilele noastre una distractivă și mulți oameni obișnuiesc să își decoreze casa cu dovleci și ornamente specifice.
Tot de acest eveniment, gospodinele pregătesc bucate din dovleac, iar copiii și tinerii, îmbrăcați în costume de monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavol, merg să colinde sau să petreacă în cluburi sau la diverse manifestări.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.
În alte țări Halloween este serbat prin parade și carnavaluri. Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi.

Istoria sărbătorii

Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”. Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este, uneori, considerat a fi „Anul Nou Celtic”.

Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite. Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.

Următoarea influență a apărut o dată cu răspândirea noii religii creștine în Europa. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care celebrează toți sfinții. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților, sau Hallowmas, sau All Hallows.

Dovleacul luminat, simbolul suprem

Simbolul suprem al sărbătorii este dovleacul luminat (Jack-o-Lantern), care are o legendă interesantă. Legenda lui Stingy Jack provine din folclorul irlandez. Un beţiv pe nume Jack se întâlneşte pe drum cu diavolul când se întoarce acasă de la tavernă. Diavolul îi solicită să-l însoţească în iad, dar Jack îl convinge să se urce într-un copac din apropiere ca să culeagă un măr. Îl păcăleşte înfigând o cruce în trunchi, obligându-l să rămână în copac. Jack consimte să-l elibereze dacă îi promite că nu-l va primi niciodată în iad. Când moare, pe Jack nu îl vrea nici raiul din cauza păcatelor sale, nici iadul din cauza pactului.
Aşa că Jack găureşte un dovleac, pune înăuntru o candelă şi se foloseşte de el drept călăuză între cele două lumi. Jocul de lumini al dovleacului  face aluzie şi la cele două culori simbolice ale sărbătorii: portocaliul semnifică toamna, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morţii, întunericului şi răului.

Colindatul trick-or-treat

Colindatul de Halloween este practicat de copii care merg din casă în casă îmbrăcați într-un costum specific, cerând bomboane sau câteodată bani cu formula „Trick or Treat?” (în română Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că persoanei colindate i se va juca o farsă dacă nu li se dau dulciuri.
Obiceiul colindatului era popular în Scoția și Irlanda încă din secolului al XVI-lea. În secolul al XIX-lea tinerii din aceste zone mergeau din casă în casă, cântau sau spuneau rugăciuni în schimbul unor prăjituri și uneori amenințau cu blesteme dacă nu erau primiți. Prima apariție a colindatului în America de Nord este înregistrată în 1911 în Ontario, iar tot acolo a apărut și expresia Trick or Treat! în 1917.
În Statele Unite ale Americii și Canada, colindatul este tradiția principală a Halloweenului. Din America de Nord, colindatul s-a răspândit în alte țări odată cu celelalte evenimente de Halloween.

Costumele de Halloween

Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhetipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja.
Costumarea și colindatul cu ele era de actualitate în Scoția de Halloween la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tradiția a pătruns și în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea, atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor.
Primele costume de Halloween produse în masă au apărut în magazinele americane în anii 1930 când obiceiul de trick-or-treating devenea popular acolo. În ziua de 31 octombrie înainte de Halloween, se țin adesea petreceri cu costume.

Jocuri și povești

Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numește dunking sau apple bobbing și constă în culegerea cu dinții a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică așezarea în genunchi pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și tentativa de a lăsa furculița să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agățarea cu funii a unor scone-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios.
Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soț. Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu.
Spusul poveștilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt și ele părți ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor și emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii.

Atracții bântuite

Atracțiile bântuite sunt locuri de divertisment special concepute pentru a speria vizitatorii. Originile acestor locuri în care vizitatorii plăteau pentru a fi speriați sunt greu de stabilit, Acest tip de atracții includ case bântuite, labirinturi de porumb și plimbări în vehicule decorate specific sărbătorii, iar nivelul de complexitate al decorațiilor a crescut odată cu industria Halloweenului. În Statele Unite, aceste parcuri de distracție cu specific Halloween produc aproximativ 300-500 de milioane de dolari în fiecare an și atrag aproape 400.000 clienți.

Mâncăruri

Deoarece sărbătoarea cade în vremea recoltării merelor, merele glazurate sau caramelizate se numără printre mâncărurile tradiționale de Halloween. Acestea se obțin prin ungerea merelor întregi cu un sirop dulce lipicios, uneori se adaugă miez de nucă măcinată.
Un obicei ce persistă în Irlanda de astăzi este gătirea (sau mai adesea, achiziționarea) de barmbrack (în galiciană báirín breac), o prăjitură ușoară cu fructe, în care se introduc un inel, o monedă sau alte „farmece”. Se spune că cei care mănâncă un barmbrack cu inel își vor găsi dragostea în anul următor, tradiție similară cu cea a „Prăjiturii Regelui” la Bobotează.